Excursie pe Valea Cernei la Pensiunea agroturistica Cerna

Nu departe de Horezu, pe una dintre frumoasele vai care brăzdează Oltenia de sub munte, în Vaideeni, am găsit un loc superb, parca desprins din poveste. Situata la granița cu județul Gorj, comuna Vaideeni are prima atestare documentara în secolul XVI când se numea Vai de Ei pentru ca a fost înființată de câteva familii de oieri din Marginimea Sibiului care au fugit zice-se de catolicizarea forțată.

Vaideeniul, format din 5 sate (Vaideeni, Cerna, Izvorul rece, Marita și Cornetu) întinse pe 2 vai foarte frumoase și încă sălbatice(Cerna și Luncavatul) păstrează cu sfințenie tradițiile populare și obiceiurile pastoritului, fiind într-o permanenta competiție cu Novaci și cu Marginimea Sibiului.

Casele din zona sunt o îmbinare de stiluri între cele tradiționale din Oltenia de sub munte(celebrele cule) și casele din Marginime. Locul despre care va vorbesc este situat în satul Cerna de pe valea pârâului cu același nume. Se poate ajunge aici din Horezu fie prin Vaideeni sat și apoi luând la rand celelalte sate pana în Cerna, fie prin Slatioara de unde faci dreapta din drumul european Rm Vâlcea – Tg Jiu și mergi în sus pe lângă pârâul Cerna pana la capătul satului.
Ajuns aici vei vedea pe dreapta o poartă mare din lemn cu stâlpii sculptați care îți spune din start ca dincolo de poarta este casa unor oameni gospodari. Ridici privirea și ești imediat vrăjit de frumusețea casei care adăpostește pensiunea- o minunăție bine îngrijită care îmbină foarte frumos și elegant arhitectura tradițională a vechilor cule cu elementele moderne din zilele noastre. După ce ai întrat în curte ești imediat întâmpinat de câteva dintre frumoasele exponatele păstrate după cele doua ediții ale festivalului de sculptura cu drujba.

Admirând aceste minunății nici nu îți dai seama ca ai urcat în fata pensiunii. Te oprești, tragi adanc în piept aerul curat și puternic ozonificat și te întorci sa admiri curtea plina cu pomi fructiferi (meri, peri, gutui pruni), arbuști cu zmeura și mure dar și un solar din care îți poți culege legume proaspete. Printre aceste minunății ale naturii nu poți sa nu observi locul de joaca și locul pentru gratar. Te îndrăgostești imediat de aceasta zona a curții, tu ca adult, ce sa mai spun despre strigatele de bucurie ale copiilor în momentul descoperirii locului de joaca. Aceasta zona este o opera de arta în sine dacă ne gândim ca este tot rezultatul muncii sculptorilor cu drujba.

Pensiunea Cerna este un loc perfect unde sa mergi în week-end cu copiii. Pe lângă minunăția de loc de joaca, aceștia pot alerga în voie prin imensitatea verde cu pomi fructiferi numita curte sau pot admira capritele scoase la păscut într-un spațiu amenajat în spatele pensiunii.

În tot acest timp tu poți sa îți savurezi cafeaua pe bancutele sculptate din fata pensiunii sau sa lenevesti într-unul din cele doua hamace, lateral de pensiune, situate la umbra unor meri. Și apoi dacă tot ești în zona Horezu și vrei sa îți ajuți copilul sa înțeleagă obiceiurile și tradițiile populare, îl chemi pe Domnul Mihai Biscu, unul dintre putinii meșteri olari adevărați, și ii va ajuta pe copilași sa își mestereasca singuri propria farfurie de lut.

Dacă ești genul de” sportiv”, te poți plimba pe frumoasa vale a Cernei. Cum pensiunea este situata la marginea satului, te întâlnești destul de repede cu minunatele peisaje de pe Valea Cernei. Pe aceasta vale se zice ca ar fi mai multe peșteri, unele în curs de explorare, altele pur și simplu nedescoperite. Într-una dintre aceste peșteri se spune ca ar fi fost ascuns, o perioada, Gheorghe Gheorghiu Dej. În acea perioada, se spune ca a fost hrănit de localnici inclusiv de bunicul proprietarului acestei pensiuni.

Imediat ce ai ieșit din sat vezi o mica punte de lemn peste Cerna, nu mai lata de o palma, care a fost o provocare și în același timp o încântare pentru cei mici, sa o treaca de mai multe ori. Chiar lângă aceasta punte este un galdan făcut de localnici, parca desprins din poveștile lui Creanga, care aprinde sau mai degrabă răcorește imaginația atât a noastra a adulților, cât și pe cea a copiilor. Dacă am fi fost inspirați sa le luam costumele de baie, în mod sigur și-ar fi făcut pofta de mâncare bălăcindu-se în apele cristaline ale Cernei.

Mergând mai sus drumul șerpuiește vreo 5-6 km, când pe stânga când pe dreapta Cernei, dar în mod sigur îți va fi destul de dificil sa te decizi ce vei fotografia mai întâi. Înainte sa intri în zona mai îngustă și stâncoasa a cheilor Cernei, lași în stânga o poiana frumoasa în care poți campa iar în dreapta un izvor cu apa rece ca gheata unde te poți revigora când ești la drum sau îți poți raci bautură dacă ai decis sa campezi în zona. Putin mai sus te întâmpină Sfinxul Cernei sau “Stanca cu cruce” cum o numesc localnicii, o stanca semeata pe care se observa, mai degrabă prin obiectivul aparatului foto decât cu ochiul liber, o cruce mare. De aici panta drumului creste simțitor și in maxim 300 m te vei întâlni cu o frumoasa cascada pe care localnici o numesc “Moara dracilor” după zgomotul făcut atunci când se topesc zapezile pe munte și debitul Cernei creste mult. De aici drumul continua pe Valea Cernei dar nu as putea sa va spun mai mult deoarece noi ne-am oprit la cascadă.

Distanta de la pensiune pana la Moara Dacilor este de vreo 7-8 km după cum spun localnicii și poate fi parcursa în mai multe moduri:
– fie cu mașina pana la cascada
– fie cu mașina pana în poiana descrisa mai sus și apoi pe jos pe lângă cascada(aproximativ 1km de mers pe jos)
– fie pe jos pe toată distanta
Noi am ales a 4-a varianta- am mers cu biciclete închiriate de la pensiune(băieții) pentru ca apoi sa ducem și fetele și copiii cu mașina pana în poiană și apoi pe jos pana la cascada.

Despre mâncare, cred ca este inutil sa va spun ca a fost cumva….cu un gust “de ai mai vrea” asa cum spunea bunicul meu când ii plăcea ceva foarte mult. Totul era bazat pe ce se produce în curte sau la localnici, de la legume și fructe proaspete, culese chiar de tine din curte, până la dulcețuri, zacusca, șunculiță și miel la tuci. Mielul a fost pur și simplu delicios, ca dovada a fost faptul ca deși câțiva din grup au zis ca nu mănâncă miel, la final ne băteam care sa întinga ultima bucata de pâine(făcută în casa) în grăsimea rămasă în tuci.

Asa ca, sa nu mai lungim vorba, urcați-va în mașină și porniți către Pensiunea Cerna!