La doar câțiva km de Câmpulung, în Bughea de Jos exista un loc minunat care te umple de energie. După ce străbați aproape tot satul, ieși de pe asfalt (ca asa îți zice Waze – ul) și înainte de a continua, îți vine să întrebi dacă nu cumva ai greșit drumul. Nici nu apuci sa termini întrebarea, ca vezi în dreapta doua case frumoase și bine îngrijite, una la strada și alta puțin mai în spate, bine ascunsa de copaci, Gradina Ascunsă. Mai mergi câțiva metri pana la poartile de lemn și intri cu mașina pana langa frumoasa și eleganta pensiune, Gradina Ascunsa. De cum te cobori din mașină privirea îți este atrasa de superbul peisaj cu padure și munte pe fundal. Tragi aer în piept și gestul involuntar pe care îl faci e sa îți scoți telefonul din buzunar pentru a imortaliza momentul. Inspiri din nou adânc și te întorci spre casa și îți dai seama ca deși ești aproape în vârf de munte, ai ajuns într-un loc elegant în care bunul gust este la el acasă. Primul lucru care te uimește este leagănul de lemn, de langa pensiune, care evident ca nu putea fi lăsat ca un banal obiect de relaxare ci este împodobit, cu bun gust, cu flori și pernițe asortate. La fel de evident este ca te așezi în el, cu fata către minunatul peisaj parca coborât dintr-o poveste, așteptându-l pe Bogdan, proprietarul acestei pensiuni, care vine dinspre mica ferma din vale. Faceți cunoștință și te invita sa îți arate camera și abia atunci observi scara eleganta de lemn și ridici privirea spre terasa unde, agățat de tavan, este un leagăn cu un cosulet plin de perne numai bun de lenevit dimineața cu o cafea calda în mana. Intri în casa și ești din nou “lovit” de bunul gust al living-ului care parca ar fi însuflețirea unei poze din revistele de amenajări interioare. Totul se asortează, de la parchet și gresie, la culoarea canapelelor, la tablourile de pe pereti pana la ferestrele largi și luminoase care par a fi imense tablouri pictate de Mama Natura. Inutil sa va spun ca totul este impecabil de curat, atât de curat încât îți vine sa îți scoți pantofi din respect pentru cei care au muncit pentru asta. Intri în camera și….. surprizaaaa…..acelasi bun gust și curățenie impecabila…..rar îți este dat sa găsești lenjerie apretata în vârful muntelui…..si te întrebi cum de au doar 9.6 pe Booking – nota la care Rodica (proprietareasa) tine foarte mult și face tot ce poate ca tu sa fii extrem de mulțumit și sa dai o evaluare bună. Cobori sa îți aduci bagajul dar din nou surpriza…..copilul vede cei 3 căluți din poiana și vrea neapărat sa mergeți sa ii vedeți de aproape, mai ales după ce Bogdan va spune ca sunt foarte blânzi și cerșetori….cerșesc atenție și mâncare. Te plimbi cu copilul prin imensa gradina, va jucați cu căluții și destul de repede îți dai seama ca Jack este un cerșetor care mananca orice, Lili este o mămică geloasa și răutăcioasa iar Megan (născută chiar în ziua celebrei nunti) este un căluț tare nazdravan care nu se apropie de oricine. Nici nu îți dai seama cât de repede ai scăpat de orice stress și te-ai energizat. Noi am ajuns prima data aici, toamna, când simfonia culorilor copacilor, accentuează parca senzația lucrului bine făcut și mai ales pe cea de liniște și relaxare, dar sunt convins ca fiecare anotimp își are farmecul lui în acest colt de Rai. Ne-am convins de asta acum, în acest început de primăvară, când zăpada s-a topit, iarba abia a încolțit iar copacii abia dacă au inmugurit.
Am ajuns de data aceasta împreună cu câțiva prieteni și am închiriat toate cele 5 camere. A fost o idee foarte bună pentru ca astfel cei mici (vreo 7 la număr) s-au simțit în largul lor: au alergat din camera în camera, s-au jucat, au țipat, s-au cățărat pe canapele și pe pervazul geamurilor (ups…..asta nu trebuia sa spun…..scuze Rodica) în timp ce noi puteam sta liniștiți, depana d amintiri și admirând frumosul peisaj prin imensele ferestre din living. Asta doar în puținele momente când am stat în casa pentru ca într-un asemenea loc, pe o vreme cum a fost cea de sâmbătă, nu aveai cum sa stai prea mult în casa. Sâmbăta, spre exemplu, Măriuca s-a trezit la ora 8 și primul gând a fost sa mergem la căluți care deja erau la păscut pe imensul câmp din jurul pensiunii. Și-a găsit repede adepți, asa ca m-a convins usor(ce-i drept și eu îmi doream sa fac câțiva pași înainte de micul dejun) sa ies cu ele la căluți. Nici nu am ieșit bine pe terenul de joaca din fața pensiunii ca dinspre ferma din vale au apărut imediat 2 cățeluși albi, o fetita Snow și un băiețel pe care Maria l-a botezat Pufi pentru ca era foarte pufos. S-au jucat cu noi, s-au lăsat mângâiați și ne-au insotit pe poiana la căluți. Ajunși lângă căluți, am constatat ca Lily și Megan erau la fel cum le știam, Jack lipsea pentru ca din păcate a avut un accident și nu a supraviețuit dar Bogdan a completat familia cu Mishu, un mascul de ponei tare nazdravan. Ne-am jucat cu căluții, am alergat, am cules flori de primăvară din paduricea de langa și ne-am întors la fix pentru micul dejun. După ce am mâncat regește am plecat într-o mica excursie cu tot grupul spre Namaiesti pentru ca le promisese copiilor ca ii duc la căluți mari și ca ii vor calarii. Acolo din păcate am ajuns fără sa ne facem programare și am găsit un grup mare înaintea noastră dar și un “domn” care probabil credea ca el a inventat calul. Ne-a spus ca trebuie sa ne întoarcem în ziua următoare cu o rezervare făcută în prealabil dar totuși a fost generos și ne-a lăsat sa privim încălecarea și plecarea grupului de care va spuneam. După această “experiență”, excursia a continuat minunat cu o vizita la superba Mănăstire Namaiesti, la barajul Rausor și la Cabana Voina. După plimbare ne-au așteptat gazdele cu un prânz foarte gustos (ciorba a fost fantastica chiar). Apoi grupul s-a spart, unii au întrat la culcare, alții au lenevit in pensiune iar noi (cei mai curajoși) am ieșit sa facem câțiva pași pe dealul din fata pensiunii pana la o căsuța de lemn care din pensiune se vedea doar ca un punct. Am urcat, am vorbit, am glumit, am făcut nenumărate poze, ne-am tolănit pe deal și era asa de liniște ca puteai asculta cum creste iarba. La întoarcere am mai cules un buchețel de flori de pădure mov și ne-am întors la pensiune unde se trezisera deja copiii și ne aștepta și Bogdan cu seaua pregătită sa plimbam copiii cu căluții. Deși ne spusese ca nu a mai pus niciodată seaua pe Lily când a aflat de experienta noastră neplăcută și a văzut cât de dezamăgiți sunt cei mici ne-a făcut o frumoasa surpriza și și-a rupt din timpul lui și i-a plimbat pe cei mici cu Lily. Copiii la început erau mai temători dar imediat s-au relaxat și apoi i-am dat cu greu jos de pe calut. Sa va mai spun ca seara a continuat cu un grătar, ocazie cu care tot Bogdan Oancea ne-a scos din încurcătură pentru ca noi am uitat sa luam cărbuni. Ne-a dat lemne și am făcut un foc care în poze pare cât un foc de tabăra. Duminica vremea nu a mai ținut cu noi, din păcate, dar și în condițiile în care afara erau episoade de ploaie copiii nu aveau cum sa ramana în casa și au făcut o vizita pe la mica ferma din vale unde au văzut diverse animale și pasari: porci, oi, porumbei, găini, bibilici, curci și curcani. Am vorbit mult despre locuri dar cred ca este important sa vorbim și despre oameni (familia Oancea) ca doar ei au facut din acest peisaj mirific, un loc care sa ne bucure și pe noi. Acești oameni nu au doar bun gust ci au și respect (fata de ei, fata de calitatea serviciilor oferite, fata de oaspeți), educație, eleganta și multiple alte calitati ale oamenilor buni- inclusiv cei doi copii ai lor contribuie la starea de bine a oaspeților. Despre micul dejun, prefer sa nu vorbesc ca ma apuca foamea și simt parca în gura cum simfonia culorilor de afara se transforma în simfonia gusturilor din gura mea. Ca ne-am simțit foarte bine aici, nu este nicio îndoială și chiar am 2 exemple care sa confirme, ambele duminică, unul dimineat Asa ca dacă va doriți sa scăpați de stres, urcați-va în mașină și mergeți la Gradina Ascunsa!
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere
Comments (1)
Thank you!