Un weekend de vis la Campia Soarelui!

12►

Va spuneam în urma cu ceva timp ca am o lista cu locuri frumoase pe care îmi doresc sa le vad iar Podul lui Dumnezeu era pe aceasta lista. Prima data când am încercat sa ajung acolo a fost în septembrie anul trecut când m-am și înscris la un concurs de MTB la Ponoarele dar din diverse motive nu am reușit sa ajung. Am rămas  cu dorința de a face acest traseu și dacă tot îl făceam în afara concursului iar traseul includea și pădurea cu liliac, am zis sa îl facem în perioada când liliacul este inflorit. Am cautat cazare în prima jumătate a lunii mai în zona și întâmplător am dat peste o pensiune superba –  Pensiunea Câmpia Soarelui, situata la aproximativ 10 km de Podul lui Dumnezeu în satul Apa Neagra. Am sunat, am rezervat toată pensiunea și apoi nu mi-a fost greu sa găsesc 5 prieteni pe care să-i fac părtași la aceasta aventura. Nu mi-a fost greu din mai multe motive:

 – pe net pensiunea arata foarte bine

– în zona am găsit la o simpla căutare pe google o mulțime de obiective de vazut

– și nu în ultimul rand faptul ca un traseu cu bicla pe lângă pădurea de liliac promitea sa fie o aventura interesanta.

        Cu toții am așteptat cu nerăbdare momentul și când a venit ziua, primul care a ajuns acolo a fost Madalin care ne scria pe grup, în timp ce noi ceilalți eram pe drum, ca pensiunea este mai frumoasa decât în pozele de pe net. Venind dinspre Craiova, pe drumul spre Baia de Aramă, în comuna Pades, la nici un km după ce ai intrat în satul Apa Neagra, vezi pe stânga un gard frumos modern, din fier forjat, cu fundație placata cu piatra și un panou mare care te anunță că ai ajuns la destinație. Încă din strada ești uimit de faptul ca pe toată lungimea gardului este parcare pavata cu piatra  și te întrebi de ce oare o pensiune cu doar 6 camere are nevoie de atâtea locuri de parcare, mai ales ca după ce intri în curte constați ca și aici mai sunt vreo 8-10 locuri unde îți poți lăsa mașina. La fel am fost uimit și de faptul ca am găsit curtea plina de mașini în condițiile în care știam ca în pensiune suntem cazați doar noi cele 6 familii. Mi-am găsit și eu un loc de parcare în curte, am coborât bicicletele de pe suport pentru ca Maria era nerăbdătoare sa dea și ea câteva ture prin curtea pensiunii împreună cu prietenele ei Georgiana și Andreea care erau deja în acțiune. M-am uitat apoi în jur și pe lângă apusul superb de peste crestele munților Mehedinți, nu poți sa nu observi cât de frumos și de îngrijit este acest loc. De la gardul exterior despre care v-am spus deja, la gardurile laterale din gambioane, la gazonul tuns regulamentar (chiar și în imensa curte de lângă pensiune), la aleile frumos pavate cu piatra, la aranjamentele florale foarte frumoase plasate pe lângă gard și din loc în loc prin curtea din fata pensiunii, la exteriorul clădirii decorat cu piatra și lemn, totul te face sa gândești ca aici niște oameni cu respect pentru oaspeții lor, nu au făcut deloc rabat de la calitate. Totul este “high class” . Intrii în recepție și te convingi ca nici interioarele nu sunt mai prejos. O combinație foarte plăcută ochiului de tradițional cu modern, data de culoarea lemnului din care este confecționat mobilierul, de felinarele cu becuri futuriste agățate cu sfoara deasupra recepției, de minunatele costume populare expuse, care te face sa simți căldură și confortul locului încă de la primul pas în pensiune. Ne-am primit cheia de la camera și am urcat agale scările din lemn de aceeași culoare cu mobilierul recepției, am admirat aranjamentul de la fereastra de pe scara dar și țărancuta din tabloul de deasupra și am ajuns în holul de la etaj, unde, deși camera noastră era imediat în dreapta, nu am putut sa nu dau o tura pe la fiecare ușa. Aici senzația de confort și căldură este accentuata de travertinul (dacă cunoștințele mele de geologie sunt bune) care paveaza holul, de felul în care este pus lambriul pe perete, de grinzile de lemn, de felul în care este iluminat dar și de cele 2 fotolii acoperite cu ștergare tradiționale. Camerele au fiecare câte o denumire speciala care dealtfel trădează și amenajarea interioara: Răsărit, Apus, Armonie, Poveste, Tradițional și Clasic. Întram în camera (noi am stat la Răsărit) și am înțeles de ce au 9,6 pe booking iar primul gând a fost “oare de ce au doar 3 margarete”. Totul este foarte curat și amenajat cu mult bun gust și cu materiale de foarte bună calitate. Am intrat apoi în baie și ca să nu mă repet vorbind la superlativ va spun doar ca este în aceeași nota cu restul pensiunii. Bine, dacă e sa fiu analitic la maxim și puțin cârcotaș as zice ca am găsit și un mic minus legat de faptul ca scurgerea nu este foarte bine poziționată și rămâne putina apa pe podea. Asta cred ca este motivul pentru care nu au 10 plin pe booking ;). Am ieșit apoi după copii care deja erau la joaca, unii dădeau ture cu bicicletele în jurul pensiunii iar ceilalți testau locul de joaca, asa ca mi-am dus bicicleta în spatele pensiunii unde “o așteptau” cuminți în rastel alte 5 surate pregătite de proprietari pentru plimbarea de a doua zi. Lângă ele, un monstru de ATV, de 90 de cai putere, le-a făcut cu ochiul copiilor și era deja evident ca va trebui să-i dau câte o tura prin imensul câmp din spatele pensiunii, câmp care face parte din Câmpia Soarelui locul de unde în 1821 Tudor Vladimirescu a făcut celebra chemare la lupta “către tot norodul omenesc”. Tot aici în spatele pensiunii, la umbra, era și o masa cu băncuțe unde puteai sa savurezi o bautura în timp ce admirai culorile apusului și supravegheai copiii în locul de joaca. Am mers apoi în restaurant unde Dani și Denisa ne-au amenajat un colt al nostru unde sa servim masa în tot weekend-ul. La început eram oarece nedumerit de ce fac asta dar mai apoi mi-am lămurit mai multe mistere. Se mănâncă atât de bine aici încât chiar era nevoie sa fie un loc rezervat pentru cei cazați dar și de locuri de parcare pentru cei care vin din toată zona cu masinile pentru a servi masa sau doar pentru a se bucura de o cafea într-un loc minunat. Bucătarul șef, “un turc din Constanța oltenizat” asa cum se descrie chiar el, pune suflet în fiecare farfurie și am simțit asta indiferent de ce am comandat pe parcursul weekendului. Am stat puțin de vorba cu el dar și cu Olguta și Victor (proprietarii pensiunii) și m-au impresionat cu pasiunea lor pentru ceea ce fac și cu atenția lor la fiecare detaliu astfel încât noi, oaspeții lor, sa ne simțim “ca acasă”. Mi-ați putea spune ca “da, pensiunea este foarte frumoasa (i-a plăcut maxim și nevestei mele care este foarte pretențioasă de fel), dar ce sa facem în zona?…..nu ne plictisim un week-end aici? Atunci v-aș raspunde: oooo….nici nu va imaginați câte se pot vedea și face în zona….cred ca nici măcar o săptămână nu ar fi suficienta.

– As începe cu Câmpia Soarelui și Monumentul Revoluției de la 1821

– As merge apoi la Ponoarele și tot ce poate fi văzut acolo, Podul lui Dumnezeu- cel mai mare pod natural din tara și al doilea din Europa dar singurul din lume peste care se circula inclusiv cu camioane de mare tonaj, peștera Podului, câmpiile de lapiezuri, lacul Zatonul Mare, pădurea de liliac, cheile Balutei cu peștera Balutei și multe alte obiective pe care le puteți găsi la o simpla căutare pe google.

– As lua apoi fiecare vale de rau în parte și as merge cât se poate de mult în sus spre izvoare fie cu bicicleta, fie cu mașini de teren sau ATV-uri. Cei de la pensiune ne-au propus o excursie cu mașini de teren spre izvoarele Cernei și pe Cheile Corcoaiei cu prânzul servit la iarba verde dar am lăsat-o pentru data viitoare și am preferat o ieșire soft pe valea Motrului pana la lacul Valea Marea.

– As face si nenumărate trasee fie pe bicicleta fie pe jos și m-aș bucura la maxim de superbele peisaje și de aerul curat.

        Noi, în cele 2 zile, pe langa excursia pe Valea Motrului la lacul Valea Mare, am fost cu familiile la Monumentul Revolutiei de la 1821, la Podul lui Dumnezeu și la peștera podului, ne-am dat pe tiroliana pe deasupra văii de lângă pod, cu Maria și Thery în prim plan, ne-am pozat din drona și cu camera 360 pe câmpurile Afroditei și Cleopatrei (câmpiile de lapiezuri), ne-am plimbat prin pădurea de liliac unde copiii noștrii au alergat, au sărit, s-au cățărat pe pietre, s-au rostogolit pe deal, deci au fost foarte fericiți. Am încercat sa facem pe bicicleta si traseul de concurs de care va spuneam. De data asta nu am reușit dar totuși am pedalat vreo 40 km pe un traseu combinat asfalt și drum forestier care mergea pe alocuri și printr-un parau, cu peisaje fantastice, cu un pui de vipera ieșit la soare, cu urcușuri și coborâșuri care îți creșteau instant pulsul.

        În concluzie am avut o scurta vacanta cu familia foarte reușita la Pensiunea Câmpia Soarelui și abia așteptăm să ne întoarcem pentru ca atât zona cât și pensiunea merita din plin sa fie vizitata și promovata mai ales ca este foarte aproape de Severin, de Tg Jiu dar și de Craiova. 

Vali

Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere