La începutul lunii octombrie am fost împreună cu câțiva prieteni și cu familiile noastre într-o scurta călătorie de weekend pe urmele haiducilor care odinioară își făceau veacul pe meleagurile din nordul județului Vâlcea. Ne-am oprit, asa cum va spuneam într-o postare anterioara, la Malaia, pe malul lacului Bradisor. Aceasta este zona care l-a fermecat și pe Mălai, unul dintre cei 4 frați haiduci care acționau in zona și l-a determinat sa întemeieze aceasta localitate. Pentru ca tot vorbim de haiduci, le-am propus și prietenilor o drumeție prin pădure, pe valea paraului Bucureasa Mare, către cascada Scorusu, cascada care pana în urma cu câtiva ani era cunoscuta doar de localnici (pescari, vanatori sau culegători de ciuperci).
Am plecat de la pensiune către Malaia, am trecut de localitate și undeva în dreptul barajului Malaia, am văzut un mic indicator care ne arata ca pe drumul forestier care urca pe Valea Bucuresei, putem ajunge la cascada Scorusu. Am mers aproximativ 1 km și drumul către cascada vira către dreapta pe un mic pod. Se mai putea merge cu mașina dar noi am preferat să le lasam aici și sa ne continuam drumul pe jos. Pe indicator scria ca este un traseu de 1 ora, asa ca am pornit catinel la deal gândindu-mă ca noua ne va lua mai mult timp fiind un grup de 13 adulți cu diferite grade de pregătire fizica și 10 copii cu vârste între 2 și 12 ani. Ritmul grupului a fost dat de Filip și Radu (11 respectiv 7 ani) care spre surprinderea noastră a tuturor și în ciuda rugămințile de a încetini oarece, au avut un ritm destul de alert și am ajuns la cascada în 50 min. După numai câteva sute de metrii de la locul unde am parcat, pe dreapta, am văzut o pensiune cu o terasa tare drăguță (Casuta din padure) și evident ca instant am primit propunerea lui Claudiu ca la întoarcere sa ne oprim aici la o cafea sau un ceai fierbinte.
Traseul este mediu ca și dificultate dar pentru unii dintre noi nu a fost chiar asa de simplu. Mihai și Cosmin și-au carat prințesele pe umeri atât la urcare cât și la coborare iar eu am scăpat ceva mai ieftin, mi-am carat prințesă din dotare doar la coborare. Imediat după pensiune am trecut printr-o poienita în care erau depozitate lemne. Pana aici am fi putut ajunge cu masinile. De aici drumul șerpuiește deoparte și de alta a pârâului Bucureasa Mare, pe o poteca foarte pitoreasca ” pavata” cu bolovani mai mari sau mai mici și cu bucăți de lemn carate probabil de viiturile din munte.
Drumul a stârnit imediat interesul copiilor prin 2 podețe care traversau pârâul. Primul mai bine amenajat, cu o punte de scândură și cu o singura balustrada, le-a dat copiilor suficienta adrenalina cât sa traverseze din nou pârâul pe un alt podeț, de data aceasta din busteni și pietre.
Frumusețea încă sălbatică a traseului cu pereți abrupți de stanca, cu bolovani mai mari sau mai mici, cu diversitatea culorilor pădurii în mijlocul toamnei, cu căderi de apa mai mici sau mai mari, cu podețe amenajate din buștenii aduși de apa care te duceau de pe o parte pe alta a pârâului care nu era chiar anemic, entuziasmul copiilor care au fost în permanenta în fruntea grupului i-au convins pana și pe cei mai cârcotași și mai puțin antrenați sa continue urcușul. Va dau și câteva exemple motivaționale:
– Anais (de pe umerii lui Cosmin) ” tata, mai avem mult?…..ca am obosit!”
– Melinda după ce am ajuns ” dacă cineva zicea ca renunță, cu siguranță ma opream și eu!”
– Cosmin( cu Anais pe umeri pe tot drumul) “ce poate sa fie acolo sus de insistati atât sa ajungeți!”
…..si s-a convins când am ajuns!
La un moment dat, indicatoarele ne arata ca trebuie să părăsim Valea Bucuresei și sa o luam la stânga pe o povarnis destul de abrupt dar nu asa de lung. După ce urcam aceasta porțiune, trecem pe sub un fag mare căzut peste poteca și deja în spatele copacilor se aude ” cântecul” cascadei.
Imediat ce trecem de acei copaci, în fata noastră apare în toată splendoarea ei, una dintre cele mai înalte căderi de apa din tara. Ce se vede de acolo, se pare ca are o înălțime de aproximativ 80 m dar poveștile localnicilor spun ca sus, înainte de căderea principala de apa, ar mai fi o cădere de apa iar în jos se continua cu un mic canion cu alte câteva căderi de apa. Se pare ca în total ar fi vorba despre o cădere de apa de peste 110 metrii dar nu asta este ceea ce impresionează ci frumusețea acestei cascade. Pana și cei mai cârcotași dintre noi au fost impresionați.
O parte din grup a rămas aici, s-au odihnit și au admirat aceasta minune a naturii iar noi ceilalți am mers pana aproape de cascada și chiar am coborât la baza ei unde am făcut o mulțime de poze și am luat apa de băut direct din cascada.
După mai bine de jumătate de ora ne-am regrupat, am făcut o poza de grup și am luat-o la picior către #Casutadinpadure unde ne promisesem un popas cu cafea și ceai fierbinte. Am fost ceva mai ușor la coborâre deși am coborât cu prințesele în spate.
“Casuta din padure” a fost un deliciu atât pentru adulți cât și pentru copii, cu loc de joaca și curte mare unde au putut alerga în voie(da, mai aveau încă energie) iar noi am putut sa ne relaxam și sa ne bucuram de o cafeay buna și un ceai fierbinte pe o terasa foarte frumos amenajata. Cei mici au mai avut o surpriză frumoasa, odată cu ceaiul fierbinte au primit și clătite cu dulceață din partea casei. Locul este de poveste, la aproximativ 1,5 km de la drumul principal, în pădure, la marginea pârâului Bucureasa Mare, cu terasa frumos amenajata, cu restaurant rustic foarte frumos, cu diverse posibilități de distracție pentru cei care vor si altceva în afara de odihna în această oaza de liniște.
Nu am întrat sa vedem camerele (erau oameni cazați acolo) dar în pozele de pe net arata foarte bine asa ca am trecut-o pe “lista lui Vali” și într-un viitor nu foarte îndepărtat ii vom vizita din nou și de data asta nu doar pentru o pauza de rehidratare.
Am ajuns apoi la pensiunea unde eram cazați unde doamna Maria ne așteapta cu masa pusa, și abia după ce ne-am mai crescut puțin și glicemia am tras concluzia că a fost o excursie minunata pentru toată lumea chiar și pentru cei cu “spatele rupt”.
Dacă ajungeți în zona de baștină a haiducilor Mălai, Ciungu și Voinea, nu ezitați sa porniți în astfel de drumeții pentru ca merita din plin și nu vorbesc doar de Cascada Scorus, sunt convins ca pe oricare dintre paraiasele care coboară din munte veți găsi locuri minunate care va încarcă de energie
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere