Ca imi place foarte mult Oltenia de sub munte nu mai este un secret, v-am mai spus sau ati remarcat. Astazi vreau să vă spun câteva cuvinte despre Ocnele Mari pentru ca din punctul meu de vedere este o zona superba dar nu stiu din ce motiv este lasata in paragina. Cu siguranță mulți dintre voi, ca si noi dealtfel, va ganditi sa petreceti cateva zile de #vacantacufamilia într-o zona unde sa imbinati beneficiile terapeutice ale sării cu distractia si relaxarea. Noi in fiecare primăvară am incercat sa ajungem macar 5 zile cu copilul la salina, asa ca nici anul acesta nu am ratat ocazia sa facem asta. Salina Ocnele Mari, cea mai la indemana noua, nu mai este o surpriza pentru nimeni, este foarte frumoasa și destul de bine amenajata incat sa poti ocupa cu usurinta timpul cat stai cu copilul la aerosoli. Dar odata ce ai iesit din salina sunt cel putin 2 intrebari care vin firesc:
– “Ce putem face după ce iesim din salina?”
– “Unde ne cazam?”…..in condițiile in care nu pare sa gasesti ceva decent.
Pentru partea de cazare noi am ales Pensiunea Esențial, o pensiune nou construită, foarte curata, situata la vreo 200 m de locul de unde se face accesul în salina. O văzusem de anul trecut când era inca in construcție. Ieșisem din salina si ma plimbam cu cea mica pe străduțele din jur cand am văzut că aproape de intrarea in salină, se ridica o cladire frumoasa, nouă, asa ca i-am propus Mariei sa mergem sa o vedem. Am mers acolo, l-am cunoscut pe domnul Draghici, proprietarul, care ne-a aratat ce era gata din pensiune si ne-a povestit si despre ce urma sa mai facă. Ne-a placut, asa ca atunci cand am vorbit despre iesirea cu copiii la salina, am sunat direct la dânsul si am rezervat cazarea.
Am ajuns, am parcat masina in parcarea din fata pensiunii si am urcat cei 10-15m catre intrarea in recepție. In dreapta este o zona cu iarba unde cei mici se pot juca sau pur si simplu poti intinde o patura si sa stai intins la soare. Am întrat în recepție, ne-am lasat bagajele pe canapeaua de piele din stanga și pana a venit domnul Draghici, am inspectat repede si sala de luat masa si bucataria complet echipata aflate in dreapta intrarii. Din sala de luat masa si din bucătărie se poate iesi într-o terasa frumoasa care da in zona de iarba de care va spuneam si de unde poti admira apusul soarelui peste dealuri. Am luat cheia de la camera si am urcat catre camere. In interior pensiunea are un aspect modern dat de gresia de pe jos, de balustrada de inox, de usile camerelor si de geamurile temopan. Gresia, deschisa la culoare, este frumoasa ca aspect dar cred ca da mult de munca familiei Draghici care in cele 5 zile cat am stat au avut grija sa nu vedem niciun fir de praf pe scari si holuri. Camerele, indiferent ca erau duble, triple, cvadruple sau apartament aveau bai proprii si erau curate si iti asigurau tot confortul necesar.
Am ieșit apoi afara si am mers in spate unde este amenajat un foisor cu masa mare si gratar langa dar si o zona unde iti poti petrece timpul fie in leagănul de lemn de lângă foișor, fie jucând tenis de masa acolo, din curte sau fotbal pe minterenul din gradina. Tot acolo, in iarba era si un mic loc de joaca pentru copii cu trambulina, balansoar si leagane. Una peste alta este din punctul meu de vedere un loc foarte bun de cazare atunci când vrei sa faci o cura la salina. Vali si Marian Draghici, oameni cu pregătire in alte domenii (bancar si transport persoane), au ajuns sa faca aceasta pensiune pornind de la necesitatea de a veni cu fiul lor mai mic la cura de salină – mai intai gândindu-se la o casa pentru ei in perioada curelor pentru ca mai apoi sa dezvolte aceasta frumoasa pensiune.
Ce poti face aici sau in zona?
La început am crezut că ne vom plictisi teribil dar nu a fost deloc asa. Pe langa posibilitatile de a-ti petrece timpul la pensiune, zona este extrem de ofertanta si incarcata de istorie dar din pacate oamenii locului nu se folosesc de aceste legende. Ce am facut noi? Noi am incercat sa vedem locurile despre care citisem pe net legendele:
– Fagul Miului, locul unde haiducul Miu Zglobiu se ascundea dupa lovituri date in zona Horezu. Aici a fost simplu de ajuns, urci pe Strada Fagului si cand ajungi in varful dealului vei vedea pe stanga un indicator mic care iti arata ca la stanga este ceea ce cautai. Am întrebat o batranica cat de departe este fagul si ne-a dat un răspuns care justifică de ce nu sunt puse in valoare aceste obiective: “este aici in vale, mama, dar nu aveti ce vedea”. Am coborat pe o poteca vreo 100 m si am gasit fagul, un copac aproape uscat, cu un izvor care iese din pamant chiar de la radacina lui si cu o scorbura atat de mare in el incat pot intra acolo si 2 adulti si care probabil ca in cativa ani va cadea tocmai pentru că nu a fost deloc ingrijit.
– Lacul Doamnei Brâncoveanu unde se zice ca in timp ce mergea catre muncitorii de la manastirea Horezu, cu turcii pe urme, ar fi pierdut 2 butoaie cu galbeni. Povestea continua cu o vrajitoare care ar fi vrut sa scoată galbenii facand intelegeri necurate dar cand a vazut comoara a multumit Divinitatii asa ca butoaiele s-au ascuns si mai rau. Sa găsim acest loc a fost destul de dificil întrucât nu este bine semnalizat dar va pot spune ca a fost o adevărată placere sa parcurgem cei aproximativ 800 m prin padure pana lac. La locul unde am lasat mașina ne-am întâlnit cu un cuplu de tineri (el englez si ea româncă) care cautau si ei lacul. Am urcat vreo 400m pana la o poiana foarte frumoasa unde erau vreo 2-3 gospodarii izolate si unde tânărul englez era efectiv fascinat de un cal si de o capra care pasteau in libertate. Am cerut indicatii unui localnic și ne-am continuat drumul spre lac. Pe drum eu le-am spus copiilor poveste lacului iar cand am ajuns, in timp ce eu cautam diverse unghiuri pentru a poza lacul, am surprins-o pe Maria gesticulând și bolborosind ceva. Am întrebat-o ce face si mi-a zis ca spune o incantatie pentru a scoate aurul.
– Fantana Buridava– locul de unde romanii se alimentau cu apa prin conducte formate din olane de lut.
– Rapa evantai– un fenomen geologic interesant atat prin forma si compoziție cat si prin povestea cu arma nemteasca din timpul celui de-al doilea război mondial unde am incercat sa ajungem pana la baza rapei dar ne-a fost imposibil, poteca pe care ne sfatuia indicatorul se oprea in mijlocul padurii unde vegetatia facea imposibila inaintarea.
– am trecut catre Olănești “peste deal” pe un drum forestier foarte frumos.
– am fost la Gradina zoologica din Vâlcea unde copiii au admirat diverse animale dar au si facut cateva ture cu calutii si poneii de acolo.
Asta e ceea ce am facut noi dar mai erau foarte multe obiective de atins pe care o sa vi le detaliez in alte postari pe masura ce le vizitam și experimentam in locurile respective.
Asa ca daca va doriti sa iesiti din casa si sa faceti o scurta #vacantacufamilia nu ocoliti Ocnele Mari si daca aveti nevoie de cazare Pensiunea Esențial este o opțiune bună si va așteaptă.
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere