Va spuneam cândva ca imi place tare mult toată aceasta zona de la poalele Carpaților, din Dâmbovița pana dincolo de Mehedinți, ca să ma refer doar la locurile pe care le-am colindat mai frecvent. Tot atunci va mai spuneam ca imi place frumosul si ca nu-l las sa treacă pe lângă mine fără “sa întreb de sănătate”. Asa se face ca intr-una din călduroasele zile de iulie, când am ajuns cu serviciul prin zona Domnești – Nucșoara – Berevoesti, nu am ratat ocazia de a ma opri intr-un loc frumos. Mergeam împreună cu colega mea dinspre Domnești spre Berevoesti când mi-a atras atenția un panou mare care ne spunea ca la vreo 3 km ar fi o păstrăvărie – Pastravaria Rausor. Era chiar vremea prânzului si dintr-o data m-a apucat o puternica senzație de foame, asa ca i-am propus colegei sa cautam păstrăvăria si sa ne oprim pentru prânz. Am pus pe waze Păstrăvăria Rausor si am pornit.
Venind dinspre Câmpulung spre Curtea de Argeș, la Berevoesti faci dreapta din drumul național si mergi vreo 3-5 km pe malul Bratiei pana ieși din sat, acolo drumul principal pare ca merge la stânga către un sat de rromi dar wazele ne spune sa mergem înainte tot pe un drum asfaltat. Mai margem puțin, asfaltul se termina si trebuie să o luăm si noi la stânga peste un pod ingust de beton iar GPS-ul ne spunea ca păstrăvăria e aproape. La nici 500 m după pod pe stânga ne-a atras atenția o clădire foarte frumoasa in stil brâncovenesc, care părea un conac nou construit. Am admirat-o din mașină si ne-am continuat drumul către păstrăvărie. Aici poarta era închisă și nici nu părea sa fie activitate prin curte, asa ca ne-am întors cu gândul de a întreba de ceva de mâncare “la conac”.
Nu mare ne-a fost surpriza când am oprit in fata podului din lemn care duce către poarta mare de lemn, sa citim, pe o scândură atârnata, ca pensiunea chiar este “un conac” și se numește “Conacul Sf Elena”. Am intrat in curtea betonata dar probabil pentru a da un ușor accent rustic au pus din loc in loc in beton pietre mari de rau. Am intrat in pensiune, intr-un hol mare, cu o scara de lemn care merge la etaj in stânga, cu un birou care tine loc de recepție in fata, cu doua tablouri mari pictate pe pereți, cu o canapea micuța in dreapta pentru odihna călătorului după ce a carat bagajele sau după o plimbare prin imprejurimi și ne-a intampinat D-na Aura, cea care face și desface pentru ca oaspeții sa se simtă bine. Părea un pic ingrijorata. Am întrebat de ceva mâncare si tare ne-am bucurat când răspunsul a fost unul pozitiv. Pana a fost gata masa ne-a invitat să facem un tur al pensiunii. Cu aceasta ocazie l-am cunoscut și pe d-l Anghel (proprietarul) care muncea din greu sa finalizeze și foisorul din curte. Ne-a plăcut ce am găsit iar când ne-am așezat la masa am înțeles și de ce doamna părea îngrijorată, ne văzuse imbracati “la 4 ace” și a crezut ca suntem de la vreo revista. Am mâncat foarte bine (ciorba fiind făcută chiar de d-l Anghel) și ne-am despărțit de gazdele noastre cu promisiunea ca vom reveni si cu familiile.
Au trecut vreo 2 luni, oportunitatea a apărut și iată-ma cu “cățel și purcel” parcat în curtea pensiunii. Am întrat în hol și de aici am făcut eu pe gazda și am prezentat pensiunea familiei. La parter sunt 3 camere, un living imens (probabil mai mare decât apartamentul în care locuiesc) care are inclusiv o mica scena cu pianina și tobe, bucătăria, restaurantul și o terasa foarte frumoasa către curtea din spate. Maria a fost foarte incantata de living și făcea ce făcea și tot acolo ajungea sa se joace supravegheata fiind de nevasta-mea care citea într-un fotoliu. La etaj sunt 5 camere și un balcon către curtea din fata. Camerele sunt mari, spațioase, curate și amenajate cu mult bun gust. Băile sunt de asemenea mari și foarte curate.
Pe mine m-a impresionat însă faptul ca pensiunea este o adevărata expoziție de arta cu foarte multe tablouri, unele pirogravate, altele sculptate dar ce mai multe pictate de fiul proprietarilor și de o prietena a fiicei. Tablourile sunt peste tot în pensiune, în holul de la recepție, prin camere, pe holuri, în living și mai ales în restaurant.
Restaurantul, amenajat cu o tenta oarecum rustica, cu un colt cu multe icoane (primite de la oaspeți în mare parte), vorbește și el despre căldură oamenilor care “stăpânesc” sau care “administrează” locul acesta. Pentru mancare, am mers pe mana d-nei Aura și am fost mai mult decât mulțumiți atât la cina cât și la micul dejun. Noi am stat o singura noapte și am fost doar noi, asa ca la plecare am promis ca vom repeta vizita doar ca atunci vom fi cu siguranță însoțiți de un grup de prieteni.
Ce poți face aici?
* Sa te odihnești, este cu siguranță cel mai bun lucru pe care-l poți face.
* Sa te plimbi pe poteci pe malul Bratiei și sa îți oxigenezi bine plămânii și creierii.
* Dacă ești iubitor de bicicleta am văzut pe harta câteva posibile trasee.
* La o simpla căutare pe google găsești locuri de vizitat cât sa stai și 2 săptămâni în acest loc.
Asa ca, Pensiunea Conacul Sfanta Elena este un loc unde sa mergi într-o vacanta cu familia, fie sa te odihnești, fie sa îți încarci bateriile pentru încă o săptămână de munca.
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere