Vă spuneam în urmă cu câteva luni că am pornit pe urmele celor 4 frați haiduci (Breazu, Malai, Voinea si Ciungu) despre care se zice că au pus piatra de temelie pentru cele 4 localități importante de pe Valea Lotului și asta nu pentru a le descoperii neapărat istoria ci pentru că zona are un pitoresc aparte dar din păcate nevalorificat la adevăratul ei potențial.
Dacă data trecută, împreună cu marea familie de la lucru, am admirat o parte din minunățiile care l-au făcut pe haiducul Malai să se așeze la vatră, de data aceasta, în aceeași formulă, mai mult sau mai puțin, i-a venit rândul lui Ciungu să ne transmită peste timp ce l-a încântat și l-a convins să-și facă cămin pentru o bătrânețe frumoasă. Călătoria la Malaia a fost una foarte reușită așa că provocarea era să găsesc ceva care să fie cel puțin la același nivel. Eu mai vizitasem zona in urma cu vreo 2 ani și știam deja ca vom avea ce vizita, gândindu-mă că le voi propune prietenilor o excursie cu mașina pe superba și sălbatică Vale a Latoriței până la lacurile Petrimanu si Galbenu. Mai rămăsese o singură necunoscută – unde ne vom caza? Mi-am început căutările pe net și mi-au atras atenția niște comentarii despre o pensiune unde trebuie neaparat să mergi dacă vrei să te încarci cu energie.
Așa am găsit Pensiunea Fântânița Haiducului!
În poze arata destul de bine, recenziile erau bune și vorbeau ceva despre un peisaj foarte frumos așa că nu am mai stat pe gânduri și am rezervat încă din iarna. A venit apoi “nebunia” și se părea că nu va mai fi posibilă această excursie dar noi ne-am dorit cu tărie și am crezut până la capăt, iar Bunul Dumnezeu ne-a răsplătit cu ridicarea stării de urgență și cu permisiunea drumețiilor.
Când a venit ziua, ne-am îmbarcat “cu cățel si purcel” și am plecat!
Dar cum ajungem la Fântânița Haiducului?
Simplu!
L-am întrebat pe prietenul waze si ne-a arătat exact unde trebuie să ajungem dar aveți grijă să selectați pensiunea din Ciunget pentru că altfel veți haiduci puțin spre Sibiu. De la Rm Valcea pe Valea Oltului spre Căciulata apoi te abați la stânga spre Brezoi și tot mergi, treci de barajul Brădișor, continui prin valea subsemnatului (Valea lui Stan) și prin Malaia, unde ne-a apucat puțin nostalgia minunatului weekend petrecut în urmă cu 7 luni, după care virezi stânga pe Valea Latoriței spre Ciunget. Mergi apoi până la confluența Rudăresei cu Latorița si virezi dreapta chiar înainte de pod și după puțin timp asfaltul se termină.
Drumul continuă ca un drum forestier dar nu vă faceți griji – se poate parcurge cu mașini obișnuite. Se merge încet dar si dacă ar fi fost altfel, tot încet ai fi mers pentru că la fiecare pas ești tentat să oprești și să mai faci câte o poză. Când ajungi la pensiune ești deja încărcat cu energie dupa ce in cei aproximativ 15 km de drum forestier care șerpuiește de o parte și de alta a Rudăresei, ai admirat cam tot ce putea să-ți bucure sufletul- mai întâi câteva case frumoase (unele noi moderne dar și câteva tradiționale superbe) și podețe rustice peste Rudăreasa pentru ca mai apoi să savurezi verdele crud al pădurii și al ierburilor din câteva poienițe unde îți vine să oprești mașina și să te bucuri în plus și de cântecul păsărelelor acompaniat de susurul apei. Asta dacă nu te oprești oricum când te întâlnești cu o turmă de oi sau cu câteva văcuțe care pasc liniștite pe marginea drumului. Pe măsura ce urci apar și pereții stâncoși pe ambele părți ale drumului pentru ca mai apoi după ce părăsești albia zgomotoasă a Rudăresei și virezi la stânga, ți se dezvăluie printre brazii de la marginea stânga a drumului un peisaj de vis.
Ajuns pe platoul unde se află și pensiunea noastră treci pe lângă clădirea care aparține de Hidroelectrica, mai mergi vreo 400 m și intrii într-o curte mare cu iarba de o parte și de alta a aleii. Parchezi, cobori din mașină și pașii ți se îndreaptă automat către terasa din fața pensiunii și rămâi blocat câteva clipe îmbătat de frumusețea care ți se dezvăluie. Am observat acest gest la fiecare dintre prieteni, pe măsura ce au sosit. Nu același lucru l-au făcut copiii care imediat ce s-au dat jos din mașini au avut de treaba sa se joace cu două minunății de căței , Dixie și Sami.
Și am fi tot stat acolo liniștiti dacă nu ar fi ieșit din pensiune Doamna Mirela cea care impreuna cu Dl Mihai, soțul dânsei , sunt proprietarii acestei minunate pensiuni. Am făcut cunoștința și am intrat. De cum ai deschis ușa te întâmpina un salon amenajat rustic unde poți savura o cafea cu ochii nedezlipiti de la priveliștea superbă din jur. Am intrat apoi în living și am remarcat imediat șemineul din colț, masa de biliard dar și câteva obiecte interesante de mobilier rustic care au “supraviețuit’ renovării din 2017 cand acești oameni deosebiți au preluat pensiunea.
Tot aici, in stânga, este și sala de mese unde am avut parte de bucate de excepție indiferent de momentul zilei in care poposit acolo.
L-am cunoscut apoi și pe dl Mihai care a mers cu noi să ne arate camera. De data aceasta, la cererea expresă a Mariei, am ales mansarda și a fost o alegere foarte bună . Nu că în celelalte camere ar fi fost altfel, pentru ca evident am vrut să văd cum arata și celelalte tipuri de camere, și fie ca erau duble, triple sau apartament arătau la fel de bine, simple și curate, mult mai mult decât ți-ai fi imaginat că găsești în vârful muntelui. Am coborât apoi să iau bagajele și evident că am mai zăbovit o vreme încercând să “capturez” intr-o poza măreția acelui peisaj.
Dar oare ce poți face aici în vârf de munte?
O varianta ar fi să stai efectiv pe un șezlong și să te bucuri de liniște, de aerul curat și de peisajul mirific.
O altă variantă , dacă ești pasionat de drumeții, să colinzi la pas, cu bicicleta sau cu mașina munții și văile din jur.
Noi le-am combinat pe toate, am și stat la soare și aer curat pe trasa din fața pensiunii, am făcut și un scurt traseu în sus către “turnul lui Rapunzel” care de fapt era un turn de echilibrare a presiunii apei în turbinele centralei hidroelectrice aflată în inima acestui munte, am plecat cu mașinile într-o excursie pe valea Latoriței până la Lacul Petrimanu plus o scurta plimbare cu bicicleta făcută sâmbătă dimineata.
Despre faptul că admiratul acestui superb peisaj face mai mult decât orice ședință la psiholog cred că v-ați prins din descrierile de mai sus și din pozele atașate așa că vă voi spune câteva cuvinte despre drumul spre “turnul lui Rapunzel” și despre scurta plimbare cu bicicleta pentru că despre excursia pe Valea Latoriței vă voi povesti în materialul viitor.
Sâmbătă dimineata, înainte să ne strângem toți, mi-am găsit motivul să cobor pe bicicletă până în Ciunget – să cumpăr lapte proaspăt de la o ferma. Coborârea a fost fantastică cu multe opriri pentru poze (tentația peisajului a fost mai mare decât cea a vitezei pe coborâre) dar și urcarea pe măsura de grea de unul singur așa că pentru 1/3 din traseu am apelat la asistenta tehnică -soția și fiica venite cu mașina după mine.
După amiază o parte din grup am urcat către turnul de apa de pe munte. Părea foarte aproape și un fleac sa ajungem acolo dar când m-am uitat pe aplicație, la întoarcere, făcusem mai bine de 5 km și asta în condițiile în care am mai luat-o și pe scurtături. Am fost însoțiți la drum de cățelușa Dixie care ne-a impresionat în momentul în care a auzit câinele vecinilor lătrând-ne. S-a întors in mare graba și a avut o discuție la propriu cu acesta pentru a ne proteja și chiar regret că nu am fost pe fază să filmez. Drumul în sine a fost o plăcere, am vorbit vrute și nevrute, am glumit, am băut apa dintr-un izvor, unii au cules muguri de brad, alții au făcut buchete de flori iar domn’ profesor Luca (puștiul cel mic al Ancuței) a găsit tot felul de insecte și șopârle – “Oh my God, un miriapod” ca să-l citez. Ajunși lângă turn, cum Rapunzel nu avea “părul lăsat jos” am făcut câteva poze în acea zonă de bellevedere și am coborât la pensiune cu pofta de mâncare și de distracție în jurul focului de tabără.
Legat de focul de tabără, ne-a plăcut atât de mult încât am repetat experiența și în seara următoare.
Despre copiii, ce să mai spun, s-au simțit minunat indiferent că au fost în pensiune sau afară, au alergat, s-au dat în leagăn, s-au jucat cu cățeii, au cărat lemne pentru foc, au socializat (pe telefoane), au învățat și un copil mai mare să se dea pe hoverboard și muuuuulte altele.
Un alt fapt care trebuie menționat aici este cel legat de oamenii de aici care sunt OAMENI și care fac tot ce se poate ca noi, turiștii, să ne simțim cât mai bine. Dna Mirela și dl Mihai au luat pensiunea și au făcut-o “polița de asigurare” pentru o “bătrânețe frumoasă” iar aceasta se vede în calitatea muncii depuse. Este bussines-ul lor și pun suflet în tot ce fac. Dl Mihai se asigura că tehnic totul este funcțional iar de restul se ocupă Dna Mirela chiar și când au apărut solicitări extra de a ne face două torturi că de, noi ne-am ținut și de aniversări (Ancuța și Victor) pe care nu le prevăzusem în programul inițial.
Noi am avut aici o #vacantacufamilia.ro foarte reușită, în care am ridicat ștacheta destul de sus din toate punctele de vedere și imi va fi greu să găsesc un loc mai frumos pentru data viitoare- provocare pe care mi-a lansat-o deja Ileana și pe care am acceptat-o cu mare placere!
În concluzie dacă vreți sa fugiți de agitația orașului, găsiți la Pensiunea Fântânița Haiducului un adevărat colț de Rai atât ca si peisaj cât si din punctul de vedere al serviciilor oferite!
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere
