Vă povesteam, cu ceva timp în urmă, că am petrecut câteva zile minunate în “Cuibul de la Mare” și că am experimentat un altfel de concediu la mare, cu plaje sălbatice fără umbrele și șezlonguri, cu o cazare rustică (pe sufletul meu), în cuib, pe care mai degrabă te așteptai să o găsești la munte sau în Deltă, nicidecum la mare.
Și tot acolo vă spuneam că într-una din zile am fost și la plaja Tuzla, un loc superb cu apa și plaja ca în Grecia, despre care auzisem de la o prietenă care și-ar fi dorit să vină și să se cazeze într-un complex de corturi. Ca totul să fie complet și ca dovadă că nimic nu este întâmplator, cu câteva zile înainte să plecăm spre mare, am aflat că verișoara soției, împreună cu soțul ei, sunt cu rulota fix pe plaja de la Tuzla. Ei au rulota parcată de ceva vreme acolo așa că sunt buni cunoscători ai zonei și ne-au spus și poveștile locului. Când ne-a spus despre aparițiile matinale ale delfinilor și despre dansul lor până aproape de plaja, a fost momentul când dorința noastră a devenit un “trebuie să mergem” foarte ferm exprimat de Măriuca.
Când a venit ziua stabilită, am servit un mic dejun delicios pregătit de Chef Iulian, ne-am anunțat gazdele din cuib că vom lipsi la prânz și ne-am îmbarcat către Tuzla. Maria și Ovidiu ne-au trimis locația, am stabilit destinația iar prietenul waze ne spunea că suntem la 55 de km de o altă oază de natură pură, încă neatinsă de kitsch-urile așa-zis moderne (vezi zone de plajă unde mai au puțin și își vor muta dormitoarele cu totul direct în apă).
Am ajuns la locul indicat, am coborât din mașină și de acolo de sus, de lângă rulotă, am admirat un peisaj superb, chiar dacă plaja era destul de aglomerată (era duminică iar cu o seară înainte fusese un festival de muzică). Am coborât, conduși de Ovidiu, pe potecuța către plajă, unde Maria cea mică (așa ii spune Maria noastră care evident este “cea mare”) era deja instalată cu umbreluța și rogojina.
Nici nu am apucat bine să terminăm câte o bere rece că Maria Mare era deja pregătită pentru o baie în apa albastră și limpede care ne dădea impresia că ne teleportasem în Grecia. Până și plaja aduce mult spre Grecia, liniștită, cu câteva umbrele din loc în loc, cu mai multe pietre pe plajă și în apă și chiar în anumite locuri cu câteva stânci în apă. Distracția a fost maximă, cu sărituri în apă de pe umerii lui Ovidiu, mai ales că apa era destul de adâncă chiar și aproape de mal.
La vremea prânzului am făcut o mică plimbare pe plajă, am trecut pe lângă una din multele cazemate rămase probabil acolo din timpul celui de-al doilea război mondial, am făcut poze pe niște stânci colorate din apă, am mers apoi pe sub o rampă de lemn folosită din ce am înțeles pentru un film, pentru a ajunge la o mică cherhana unde Maria Mică și Ovidiu rezervaseră deja o masă din ziua precedentă.
Mie personal, când mi-au spus că a fost nevoie de rezervare nu îmi venea să cred dar când am ajuns acolo am înțeles motivele destul de repede.Cherhanaua respectivă avea câteva atuuri foarte importante:
- Era chiar pe plajă, lângă rampa de care v-am spus,
- Avea terasa deschisă, minunată în vremurile astea,
- Doar 4 mese la distanțe regulamentare,
- Și cel mai important aspect, CALITATEA mâncărurilor servite.
Doamna Mihaela (proprietară, bucătăreasă, ospătăriță …..), gătește și servește doar ce reușește să prindă Nea Titi (soțul doamnei) în ziua respectivă. Am mâncat un borș de peste minunat, am continuat apoi cu pește pe grătar (2 lufari și un chefal pentru 4 persoane) iar după ne-am delectat cu o baclava foarte bună făcută de o tătăroaică din sat.
Am făcut câteva poze și le spuneam Mariei și lui Ovidiu că intenționez să vă povestesc despre micuța cherhana iar întrebarea lor spontană a fost ceva de genul “crezi că mai au nevoie de reclamă? Nu vezi câtă lume intră aici?”. Eu totuși v-am povestit pentru mi-a plăcut muuuult ce am mâncat, mi-au plăcut ei ca oameni, m-am simțit foarte, foarte bine în casa lor așa că ăsta e felul meu de a le spune MULȚUMESC.
Ne-am întors apoi la rogojinile noastre, am făcut cu Maria Mare un castel de nisip cu turnuri de apărare din pietre suprapuse într-un echilibru perfect și uite așa timpul a trecut (parcă prea repede) și a venit vremea să ne luăm rămas bun de la gazdele noastre, Maria și Ovidiu, și să ne întoarcem la cuib.
Acolo Cosmin, Georgiana și Iulian ne așteptau cu o altă surpriză frumoasă, scoici și muzică live, parcă special pentru a completa ziua minunată pe care o petrecusem la Tuzla.
Așa că dacă vă este dor de Grecia și vă este dificil sa ajungeți, aveți opțiunea de a petrece o vacanța cu familia într-un loc unde Grecia a venit la noi acasă.
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere
