Să mergi cu bicicleta prin pădure, în aer curat, este minunat dar să faci asta și pe drumuri de munte este de neprețuit. Am tot văzut poze ale unor prieteni din plimbări cu bicicleta pe drumuri de munte, toate cu peisaje superbe și cu voie bună în grupul temerarilor și tare mi s-a făcut poftă să încerc și eu o astfel de experiența.
Am vorbit cu ei și i-am rugat să mă anunțe și pe mine când mai pornesc în astfel de aventuri. Și cum vorba românului este “ai grija ce îți dorești, că sigur ți se întâmplă”, așa a fost și în cazul meu – am găsit repede pe Facebook o postare a Gretei cu un astfel de eveniment. L-am mobilizat repede pe Cătălin, un alt pasionat de mișcare în natură, am luat legătura și cu alți băieți care își doreau să meargă și iată-ne sâmbătă dimineața în drum spre primăria Vaideeni, locul de întâlnire și de plecare în aventura noastră pe Valea Luncavățului.
Tura era organizată de un club din Rm Vâlcea, Lykayos, care așa cum le zice și numele “wolf like” iubesc plimbările lungi prin natură. Despre lupii se știe că au performanțe fizice cel puțin interesante, pot face și 100 km într-o noapte dar și că sunt foarte inteligenți și bine organizați (Laponii spun că “ursul are minte cât un om și putere cât șapte, iar lupul are putere cât un om și minte cât șapte“). Caracteristicile de mai sus le-am regăsit și la prietenii noștri care s-au gândit “la toate” și ne-au propus un traseu de vreo 49 km către Refugiul Cașerie cu o urcare mai blândă pe Valea Luncavățului și o coborâre foarte interesantă prin Plaiul Nedeiului. Spun asta pentru că după coborâre am constatat că invers ne-ar fi fost infinit mai greu de parcurs acest traseu. Totul foarte bine organizat, bagajele noastre au fost preluate într-un Suzuki și urcate la refugiu iar cu noi a fost în permanența și un ATV pentru situații de urgența.
Puțin dupa ora 9 am făcut obișnuita poză de grup de la plecarea în tura și am luat-o în sus pe malul Luncavățului, pe drum asfaltat, cu oameni ieșiți la poartă, bucuroși să vadă grupul mare de bicicliști care au venit să le descopere frumusețea locurilor și am tot mers așa până la ieșirea din sat.
Am trecut apoi pe lângă Pensiunea Moara Viselor, pensiune construită pe locul unei vechi mori de apă unde se zice că a venit chiar Regele Mihai- vorbe adevărate de altfel, judecând dupa pozele vechi expuse prin pensiune.
Asfaltul se termină puțin după pensiune iar noi ne continuăm ascensiunea pe un drum forestier destul de bun încurajați de susurul râului și răcoriți de umbra fagilor. Drumul urcă destul de lin, prin Strâmtorile Luncavățului, un fel de chei săpate în stâncă, trece prin zona numită “la Lacul Mare” și ajunge la “Podul lui Pasăre” unde ne-am oprit pentru a ne trage puțin sufletul și pentru a ne regrupa. Aici a fost momentul în care m-am bucurat că am fost însoțiți de un ATV pentru că prietenul meu a avut ceva probleme cu bicicleta și în felul acesta am putut să ne bucurăm cu toții de frumusețea traseului.
De aici traseul este ceva mai dificil cu pante în serpentine unde am trecut la munca de jos (push bike), muncă solicitantă dar nu atât de grea cât să ne oprească să admirăm sălbaticul abis din stânga nostră. Și uite așa cu așa frumusețe sălbatică în jurul nostru nici nu ne-am dat seama când am trecut chiar pe sub “Tribunalul haiducilor” locul unde se spune ca haiducii își aduceau dușmanii pentru a fi judecați și osândiți la pedeapsa supremă, și am ajuns la Lacul Balota.
Și Lacul Balota are o mulțime de legende despre comori ascunse în albia veche a Luncavățului și care acum rămân ascunse pe vecie, sub apele lacului, după construirea barajului în anii 60-70 pentru a deservi centrala electrică de la Ciunget despre care v-am povestit într-un material anterior. Ne-am oprit puțin să ne regrupam, am admirat frumusetea și limpezimea micuțului lac, am făcut câteva poze și ne-am continuat drumul pentru că Florin ne-a promis că vom vedea bujorul de munte.
Am trecut de Cabana Ocolului Silvic de la coada lacului și am virat stânga pe Drumul Costa Lacurilor spre Cheile Luncavățului și spre Refugiul Cășărie. După câteva serpentine relativ ușoare ajungem în Cheile Luncavatului cu un peisaj sălbatic și amețitor de frumos.
fbt
N-am umplut rezervoarele cu apă din multele izvoare care cad în cascade spre Luncavăț și ne-am continuat aventura pe un drum foarte frumos amenajat de Romsilva până când dintr-o dată cortina brazilor s-a ridicat și a lăsat locul unei splendori de plai care îngăduia ochilor sa se bucure de frumusețea munților Capățânii.
Am trecut apoi și de Pietrele Stroeștilor și iată-ne pe toți pe platoul din fața Cășăriei, unde după ce ne-am recuperat bagajele am întins un frumos picnic pentru a ne crește puțin nivelul glicemiei și bineînțeles că șunca, jumările și ceapa au avut mare succes.
După ce ne-am refăcut energia, o parte dintre noi am mai avut așa un mic zvâc să urcăm și către Vârful Funicelul să vedem bujorul de munte așa cum ne promisese Florin. Drumul a fost foarte solicitant, urcare abruptă pe un drum cu multe pietre, dar imaginea care ne-a delectat privirea acolo la 1950 m altitudine este de neprețuit și te face să te feliciți că ai ales să faci și acest mic efort. Mai văzusem de-a lungul drumului ici-colo câte o tufă de rhododendron (Bujor de munte) pe care am admirat-o și am pozat-o dar să vezi un versant întreg de munte acoperit cu superbele flori roz (dacă am nimerit bine culorile) te lasă fară cuvinte. Am făcut cateva (multe) poze, am stat pur și simplu întins pe iarbă și am admirat peisajul mirific și apoi ne-am luat și doza de adrenalină pe coborârea către Cășărie unde ne-am regrupat și ne-am pregătit pentru drumul de întoarcere.
Coborârea a fost minunată! Am făcut câteva opriri pentru a admira peisajul dar și pentru a remedia câteva mici probleme tehnice apărute din senin, am trecut în viteză pe lângă Piatra cu Icoană și pe lângă o plantație de zmeură, ne-am hidratat bine la Fântâna din Plai după care am ajuns pe Dealul Capela de unde am admirat atât Vaideeni-ul văzut de sus cât zona pe unde tocmai fusesem și care în acel moment părea că se lupta cu stihiile naturii. Am uitat să vă spun că am plecat în aventură cu o previziune de ploaie de la 40 la 90% în funcție de oră. Nu numai că nu ne-a plouat dar a fost o vreme perfectă pentru tură sau cum îmi place mie să zic “a fost după sufletul oamenilor”. OAMENI minunați și indiferent că erau din Vâlcea de la Lykaios sau că erau din Craiova de la Barcicleta sau de la Ride Shop, toți iubesc muntele, mișcarea în natură, turele cu bicicleta și promovarea locurilor frumoase din zona noastră.
Despre Lykaios, numai de bine! Organizarea a fost impecabilă, au făcut tot ce se putea ca noi, invitații lor, să ne simțim bine! Așa cum lupii în deplasările lor lungi se asigură că nu rămâne nimeni în urmă, fix la fel au procedat și ei – cineva (Cristi sau Vasi) era în fruntea grupului pentru a urmări traseul iar Florin a fost în permanență cu ultimul om indiferent cine a fost acela pentru a se asigura că totul este în ordine.
Noi am făcut acest traseu pe bicicletă dar fiecare dintre voi îl poate face! Se poate urca și cu mașina, cel mai bine ar fi cu una 4×4 dar până la Lacul Balota am fost, în urma cu câțiva ani, cu o mașina obișnuita. Pentru maxim de satisfacție aș recomanda să-l faceți pe jos sau pe bicicleta dar dacă alegeți mașina, vă rog să-i respectați pe cei care au ales altă variantă. Noi din păcate am avut parte și de cateva mașini de teren (multe din ele cu volan pe dreapta și numere de Marea Britanie) care nu au înțeles și nu cred că vor înțelege vreodată ce înseamnă cuvântul “respect”.
În concluzie, a fost o tură de poveste și spun asta nu doar pentru că am văzut peisaje de vis ci și pentru că povestea a fost și despre atmosferă, veselie, pasiune, echipă, ambiție, perseverență, limite depășite, leadership, OAMENI MINUNAȚI de la care ai ce învață.
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere
