Ultimul weekend din februarie a coincis si cu primul weekend in care vremea a inceput sa se incalzeasca, soarele ne mangaia timid iar vantul se juca la intensitati diferite prin parul nostru…
Parcul de aventura Cerna a fost o surpriza pentru noi!
Am ales Cerna si de data asta pentru ca eram curiosi cum a evoluat de acum 2 ani cand o vizitasem ultima data…
Am asetaptat sa dam de drumul care ne aducea aminte ca ne apropiem… dar, surpriza, acum drumul era asfaltat, locuri de parcare amenajate ne asteptau (puteam chiar alege unde vrem sau ne place sa parcam 😀 ) iar decorul era si mai imbietor.
Am ales sa manca acolo pentru ca stiam ca se gateste bine si curat!
Am zarit imediat tuciurile cu sarmale si tochitura care incepeau sa se pregateasca pentru mai pe seara, probabil…
Am fost intampinati prieteneste de doua doamne dornice sa ne serveasca cu bunatati facute chiar din animalele crescute acolo. Asa ca am mancat o ciorbita de afumatura facuta din porcul crescut in spatele pensiunii, o ciorbita de perisoare, carne la galeata (de mult imi era dor de o carne la galeata ca la bunica acasa…), muraturi facute in casa si paine tocmai scoasa din cuptor! Bineanteles ca nu puteam pleca de acolo fara sa cumparam 3 borcane de dulceata de casa facute de doamnele gospodine.
Si, cum punctul de atractie era parcul de distractie, dupa o vizita la iepurii prietenosi din gradina am mers si acolo! A, am uitat sa va spun ca au si o Salina pe care nu am mai avut timp sa o vizitam…
Parcul de aventura Cerna a fost o surpriza pentru noi! La prima vedere traseele pareau simplu de facut si te imbiau la aventura. Copiii au fost primii curajosi. Apoi am urmat noi, adultii!
Am avut parte de un ghid bun, baiatul care se ocupa de parc a fost foarte atent la nevoile copiilor si de fiecare data cand ei se incurcau ii ajuta si le sarea in ajutor.
Daca vrei sa stai in prezent si nu reusesti… mergi pe un traseu la Parcul de aventura Cerna! Vei simti din ce directie bate vantul, cam cat de tare bate vantul, cum te ating razele de soare, cat de aproape se aud pasarelele. Vezi Cerna curgand sub picioarele tale si iti dai seama ca fiecare pas pe care il faci este mai important ca oricand si are sens!
Initial alesesem alt traseu dar dupa ce l-a incercat sotul meu… mi-a cam fugit curajul, asa ca am ales un traseu intermediar.
De cate ori am vrut eu sa renunt? De mai multe ori decat am vrut sa incerc!
Am reusit sa imi depasesc frica pana la urma mergand din aproape in aproape, sustinuta din exterior dar si din interiorul meu. A fost o lectie despre cum frica iti poate lua din bucuria momentului si cum prezentul este cel mai important!
Jur ca acolo sus vremea era mai calda, soarele era mai puternic … Sau poate doar adrenalina facea sa para asa?!
Distractia era pe cale sa se termine doar ca cei doi copiii nu s-au dat indulpecati sa mergem mai departe si au mai incercat inca o data alte trasee.
Daca esti curios sau treci prin zona, nu rata si statuile scluptate in lemn, facute de mesterii populari, car ne aduc aminte de povestile copilariei si nu numai.
Ce sa mai?! O zi pe care nu o sa o uitam foarte curand!
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere.
Comments (1)
Multumim frumos pentru descrierea facuta!!!
Am citit tot cu mare drag.