“Borsec o stațiune care merită mult mai mult!”
Partea a V-a
V-am spus deja în ultima postare că ultimul nostru popas în această călătorie prin centrul țării este la Borsec. Am ales pentru șederea noastră în Borsec o cazare într-o zonă care părea cu peisaj frumos și așa a și fost. Am realizat asta încă de când am intrat în Borsec și am început să urcăm pe străduțele înguste ale orașului. Am ajuns destul de ușor în fața pensiunii Villa Montana chiar dacă la un moment dat waze s-a încurcat puțin, am parcat în curte și am mers către recepție.
Imediat ce pășești spre intrare îți dai seama că ai ajuns într-un loc în care bunul gust este la el acasă. Villa Montana este o pensiune care pe lângă ca e poziționată foarte frumos, poate în cel mai înalt punct din stațiune, arată și foarte bine pe exterior, cu vopsea decorativă și inserții de piatră și lemn. Am intrat în recepție și am constatat că îmbinând foarte bine rusticul cu eleganța, cu șemineul element central, pensiunea arată la fel de bine și pe interior. Ne-a plăcut și atenția domnișoarei de la recepție care ne și sunase când eram pe drum să ne întrebe cum suntem iar când am ajuns ne-a condus în cameră și ne-a oferit toate informațiile solicitate. Camera era situată la etajul 2, foarte curată și cu o priveliște extraordinară din balcon.
Pensiunea este proprietatea Alionei și a lui Valeriu, doi români din Chișinău care fiind îndrăgostiți iremediabil de zona Borsec, s-au mutat aici și completează superbele peisaje și apa tămăduitoare cu o cazare de calitate. Zona Borsec este cunoscută de peste 200 de ani, de când tizul meu Valentin Gunther, un austriac tratat de o boala considerată la vremea aceea incurabilă, cu apele de aici, a hotărât să ducă și la Viena comoara de la Borsec. Și uite așa aici a apărut prima linie tehnologizată de îmbuteliere a apei minerale din Europa.
A doua zi, am servit un mic dejun foarte bogat și gustos, într-o sală situată la parter, lângă recepție, dedicată se pare bunicilor proprietarei pentru că pe pereți erau poze cu dumnealor dar și tablouri cu motive populare cusute de bunica. După micul dejun ne-am bucurat de priveliște și soare la o cafea bună în terasa din fața pensiunii.
Venisem cu lecțiile făcute, știam deja ce urma să vizităm. Primul loc unde îmi propusesem să merg era pârtia de schi unde vara este amenajată o instalație de bob și îmi doream să o încerc și pe aceasta (după ce o testasem pe cea de la Lunca de Sus). Numai că, așa cum spune vorba românului, “planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg”, când ne pregăteam să plecăm la plimbare, o ploaie măruntă și-a făcut apariția iar instalația de bob a rămas închisă, așa că am plecat spre următoarele puncte pe ordinea de zi: Poiana Zânelor, Grota Urșilor, Peștera de gheață, Cetatea Bufnițelor.
Am ajuns în parcarea de lângă Poiana Zânelor, am mâncat un langoș așteptând să se mai liniștească ploaia după care am făcut câțiva pași prin Poiana Zânelor, o minunată poiană cu iarbă verde, flori de câmp, foișoare, băncuțe la umbră sau la soare, zone de belvedere dar și multe izvoare minerale amenajate pentru uz extern. Acestea sunt în principal băi pentru picioare, cu apă rece ca gheața, indicate pentru varice și pentru stimularea circulației periferice unde foarte interesante sunt chiar și indicațiile de folosire care recomandă ca înainte de folosire să rostești rugăciunea “Tatăl nostru” iar apoi să alternezi 5 min de bazin cu apă rece ca gheața cu 5 min de băi de soare. După o scurtă perioadă cu cer senin, în care ne-am bucurat de peisajele minunate din Poiana Zânelor, ploaia și-a făcut din nou apariția. Nevasta din dotare s-a retras la mașină iar eu nu puteam să plec fără să văd măcar câteva dintre punctele de atracție ale zonei. Mi-am luat pelerina de ploaie și am parcurs în ritm alert drumul până la Grota Urșilor- un ansamblu de coridoare adânci și înguste cu aspect de defileu formate prin eroziune naturală. Apoi în drumul către Peștera de gheață am trecut în viteză, cu o mică pauză, preț de una-două poze pe lângă Izvorul străvechi, cel mai vechi izvor, descoperit în 1870 dar care a secat în urma exploatărilor de travertin și în prezent este mofetă. Am coborât apoi pe o potecă amenajată până la o gaură îngustă și joasă prin care se făcea intrarea în Peștera de gheață. Am intrat, am făcut câteva poze, am verificat situația cu ecoul de 8 silabe și m-am întors în alergare către mașină. M-am oprit doar pentru a culege câteva minunate flori de câmp din care am făcut un buchet superb (zic eu) și pentru a degusta apa minerală de la izvoarele 10 și 11.
Mai târziu, înainte să mergem la un restaurant pentru cină și pentru că se oprise ploaia, mi-am mai încercat odată norocul la instalația de bob. De data asta am avut noroc și am făcut 2 coborâri foarte interesante, parcă cu ceva mai multă adrenalină decât în cel de la Lunca de Sus. Traseul este superb iar aburul care se ridica de pe versanți îi sporea și mai mult spectaculozitatea.
Am plecat apoi mulțumit către un restaurant din Toplița, recomandat de o prietenă care are o cabană în zonă. Am mâncat foarte bine la Restaurantul Izabella iar apoi pentru o digestie mai bună am mai făcut câțiva pași și până la Cascada Mezotermală Toplița- singura cascadă din România cu apă termală și a doua din Europa. Vara, în plin sezon secetos, cascada nu m-a impresionat dar poveștile spun că în alte sezoane dar mai ales iarna, cascada este extrem de spectaculoasă.
Ne-am întors apoi către frumoasa pensiune Vila Montana, obosiți dar bucuroși de încă o zi plină în care am fost încântați de frumusețile țării noastre.
Închei aici poveștile din călătoria noastră prin centrul tării întrucât în ziua următoare am plecat devreme , direct către Craiova, pentru a ajunge înaintea autocarului care ne aducea curajoasa noastră fetiță dintr-o tabără foarte reușită după relatările ei și din pozele distribuite de organizatori.
Mi-a plăcut mult centrul țării și sper să revenim în curând pentru că intre timp lista cu locuri de vizitat în această zonă este din ce în ce mai mare iar dacă ajungeți în Borsec – “Regina apelor minerale” așa cum a numit-o Împăratul Franz Joseph- vă recomand cu drag Villa Montana -locul unde noi ne-am simțit foarte bine.
Acest blog vă recomandă destinații de vacanță testate, unde vă puteți bucura de timpul petrecut cu familia fără a cheltui o avere
